EN ISO 374

EN ISO 374-1
Norma precizează cerințele pentru mănușile destinate să protejeze operatorul împotriva produselor chimice în baza a trei metode de testare:
- Test de penetrare, adică trecerea unei substanțe chimice sau a unui microorganism prin porozitățile materialelor, cusături, eventuale microfisuri sau alte imperfecțiuni ale mănușii de protecție. O mănușă nu trebuie să prezinte pierderi dacă este supusă unor teste de etanșeitate la aer și la apă și trebuie testată și controlată în conformitate cu nivelul de calitate acceptabilă (AQL).
- Test de permeabilitate, adică trecerea unei substanțe chimice prin materialul mănușii de protecție la nivel molecular și, astfel, se măsoară timpul în care lichidul intră în contact cu pielea.
- Test de degradare, adică alterarea proprietăților fizice ale mănușii în contact cu un produs chimic, de exemplu,
exfoliere, umflătură, dezintegrare, fragilizare, modificarea culorii, schimbarea aspectului, întărire sau înmuiere. Expunerea la substanța chimică examinată trebuie să fie de 60 de minute. Rezultatele testului de degradare
trebuie declarate în nota informativă.
 
Mănușile de protecție chimică sunt împărțite în trei categorii: Tip A, B și C. Pictogramele și marcajele aferente descriu tipul de rezistență chimică și nivelul de performanțe obținute.

EN ISO 374-5
Norma prevede că mănușile de protecție împotriva bacteriilor și a ciupercilor, pe care este aplicată pictograma de risc biologic, trebuie să treacă testul de penetrare (impermeabilitate). Pentru protecția împotriva virusurilor, trebuie să se efectueze un test ulterior de penetrare virală. Dacă mănușa trece acest test ulterior, cuvântul „Virus” este adăugat sub pictograma anterioară.